cârhói, cârhoáie, s.n. (reg.) ridicătură de piatră; corhană. Vezi definitia »

țânțărói s.m. (reg.) 1. țânțar mare. 2. om înalt, subțire. 3. un dans popular. Vezi definitia »

săpói, săpoáie, s.n. (pop.) 1. sapă mare. 2. săpăligă mare. 3. cazma. 4. târnăcop. 5. ghionoi (târnăcop a cărui lamă metalică este ascuțită la un capăt și în formă de ciocan la celălalt). 6. unealtă cu care se fac găuri în pământ pentru diverse semănături sau pentru înfipt aracii la vie; chitonag. Vezi definitia »

pribói (priboáie), s. m. – 1. Găuritor, perforator. – 2. Repeziș, vîltoare, taluz pe malul apei, care deviază curentul. – 3. (S. m.) Varietate de geraniu (Geranium macrorrhizum). – Var. briboi. Sb. priboj, slov. preboj (Cihac, II, 290; Conev 67; Candrea; Bologa, Dacor., V, 479-82). Sensul 2 se explică prin lovirea apei de stînca gata să se găurească. – Der. priboi, vb. (a găuri, a perfora). Vezi definitia »

păsărói, păsărói, s.m. (reg.) 1. bărbătușul păsării. 2. vrăbioi. 3. (fig.) copil, băiat. Vezi definitia »