CAVÉRNĂ, caverne, s. f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate patologică cauzată de o boală într-un țesut organic (mai ales la plămâni). – Din fr. caverne, lat. caverna. Vezi definitia »

HIDROCULTÚRĂ s. f. cultură a plantelor (industriale) în soluții nutritive, renunțându-se la pământ; hidroponică. (< fr. hydroculture) Vezi definitia »

ENTEROANASTOMÓZĂ s. f. operație prin care se stabilește o comunicație între două anse intestinale pentru a ocoli o tumoare sau altă piedică a tranzitului intestinal. (< fr. entéro-anastomose) Vezi definitia »

EURÍSTICĂ s.f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea unor fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Gen. -cii. / < fr. euristique, cf. gr. heuriskein – a afla]. Vezi definitia »

OBSERVÁNȚĂ s. f. 1. observare, respectare a legilor, a normelor religioase. 2. (med.) respectarea de către bolnav a tratamentelor prescrise. (< fr., engl. observance) Vezi definitia »