briceág (bricége), s. n. – Cuțitaș, brișcă. Var. briceac, briceagă. Mag. bicsak, tc. biçak (DAR; Popescu-Ciocănel 16), care se consideră în general a fi rezultatele sl. bričĭ, dar care sînt, cu mai mare probabilitate, cuvinte orientale, cf. cuman. bičak (Kuun 97), țig. biča „secure” (Wlislocki 74); cf. și bg. bričak, pol. biczak. R. se explică prin influența lui brici. Der. sînt proprii Trans. de Nord: bricegeană, s. f. (dans tipic); bricică, s. f. (briceag); brișcuță, s. f. (cuțit); brișcăli, vb. (a bate). Vezi definitia »

DUȘLÁG, dușlaguri, s. n. (Reg.) Unealtă cu ajutorul căreia se găuresc tablele subțiri, cercurile de fier ale buților etc. pentru a fi nituite; priboi. – Germ. Durchschlag. Vezi definitia »

ZOOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne de animale. [Pron. zo-o-. / < fr. zoophage]. Vezi definitia »

BIBLIOFÁG, -Ă, bibliofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Insectă) care se hrănește cu celuloza din hârtie. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophague. Vezi definitia »

FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca]. Vezi definitia »