APURIMAC, rîu în Peru. Considerat izv. stg. al rîului Ucayali și cel mai îndepărtat izvor al fl. Amazon, descoperit la 15 oct. 1971; 1.000 km. Izv. din lacul Intyre (Anzii Peruvieni) de la 5.250 m alt., fiind rîul care își are obîrșia la cea mai mare altitudine. Vezi definitia »

STOMÁC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca. [Var.: (înv.) stomáh s. n.] – Din sl. stomahŭ. Vezi definitia »

saceác, saceácuri, s.n. (reg.) 1. (în forma: salceag) parte componentă a unei case, lată de 2-3 palme, care se află între calcan și streașina casei. 2. (în forma: saciap) parte a podului situată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 3. (în forma: saciap) locul gol la streașina casei, între cosoroabă și grindă. 4. bârna care leagă stâlpii casei deasupra. Vezi definitia »

CORNÁC s.m. (Rar) Conducător de elefanți sau (p. ext.) de alte animale în India. [< fr. cornac, cf. port. cornaca]. Vezi definitia »

BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec. Vezi definitia »