Definita cuvantului piști
piștí, piștésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; despre lichide) a curge încet, a se scurge; a se prelinge din ...; a izvorî, a țîșni, a ieși la suprafață. 2. (despre recipiente, terenuri, găuri etc.) a lăsa să picure, să curgă încet sau să țâșnească un lichid. 3. (refl.; reg.; despre copii) a se scăpa pe el (ea); (despre păsări) a murdări cu găinaț, a se găinăța. 4. (reg.) a se mișca, a se urni (dintr-un loc).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu piști
hropotí, hropotésc, vb. IV (reg.) a horcăi, a hârâi, a hârcâi. Vezi definitia »
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Re1- + povesti. Vezi definitia »
sfetí (-tésc, -ít), vb. – 1. A lămuri, a descoperi, a clarifica. – 2. (Refl.) A se întrezări, a se întrevedea. – Var. sfiti. Megl. sfités, sfitiri „a lumina”. Sl. svĕtiti, svitĕti (Miklosich, Lexicon, 830; Cihac, II, 337). – Der. șfeșnic (var. înv. sveș(t)nic), s. n. (suport de lumînări; Olt., ram), din sl. svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44); sfeșnicar, s. m. (copac rămuros); sfetilnă, s. f. (înv., cînt liturgic), din sl. svĕtilĭna, trad. a gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin). Vezi definitia »
CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. 1. A-și exprima nemulțumirea prin murmure sau critici; a se plânge, a protesta. 2. Tranz. (Rar) A certa, a critica; a cicăli. Vezi definitia »
PÁȘTI s. m. 1. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea învierii lui Hristos, iar de evrei în amintirea ieșirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. Pâine sfințită, care se împarte la biserică în ziua de Paști (1); pască. [Var.: Páște s. n.] – Lat. pascha, -ae. Vezi definitia »