FOLÓS, foloase, s. n. Câștig moral sau material; avantaj, profit, haznă, folosință. ◊ Loc. adj., adv. În (sau spre, pentru) folosul cuiva = în interesul, în avantajul, spre binele cuiva. Cu folos = în mod avantajos, cu profit. De folos = folositor, avantajos. ◊ Expr. Ce folos? = la ce bun? degeaba. – Din ngr. ófelos. Vezi definitia »

norodós, -oásă, adj. (înv.; despre țări, regiuni, localități etc.) populat. Vezi definitia »

ANTIVENINÓS, -OÁSĂ adj. care combate otrăvurile. (după fr. antivenéneux) Vezi definitia »

BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care contractează ușor o boală, care are sănătatea șubredă. ♦ (Ca) de bolnav. Înfățișare bolnăvicioasă. 2. Fig. Anormal, exagerat. – Din bolnav + suf. -ic-ios. Vezi definitia »

MUSTĂCIÓS, -OÁSĂ, mustăcioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are mustăți (I) mari și dese. 2. (Despre cereale) Cu țepi lungi și deși. 3. (Despre unele plante) Cu mustăți (II 3). [Var.: musteciós, -oásă adj.] – Mustață + suf. -ios. Vezi definitia »