HO interj. 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (Fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! oprește-te! ♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (Repetat; cu accentul frazei pe al doilea element) Exclamație prin care se întăresc spusele cuiva. – Onomatopee. Vezi definitia »

TROHO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „roată”, „rotund”, „rond”. [Var. trocho-, troco-. / < fr. trocho-, it. troco-, cf. lat. trochum, gr. trochos]. Vezi definitia »

MIHOHÓ interj. Cuvânt care imită nechezatul calului. – Onomatopee. Vezi definitia »

TRIHO-, -TRÍH elem. „în trei”. (< fr. tricho-, -triche, cf. gr. trikha) Vezi definitia »

PÓNCHO, ponchouri, s. n. Pelerină (scurtă), de formă pătrată, cu o deschizătură pentru cap. [Pr.: poncio] – Din sp. poncho. Vezi definitia »