întâmplătorésc, întâmplătoreáscă, adj. (înv.) care se întâmplă. Vezi definitia »

DONCHIȘOTÉSC, -Ă adj. Cu caracter de donchișotism. [< fr. donquichottesque]. Vezi definitia »

ÎNGERÉSC, -EÁSCĂ, îngerești, adj. 1. Care aparține îngerilor, privitor la îngeri, de îngeri; angelic. ♦ Ca de îngeri; pur, neprihănit; excepțional. 2. (Rar) Călugăresc, monahal. – Înger + suf. -esc. Vezi definitia »

MORÉSC, -Ă adj. Propriu maurilor; maur, arab. [< fr. moresque]. Vezi definitia »

ETRÚSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Etruria. (s. f.) limbă neindo-europeană vorbită de etrusci. (< fr. étrusque, lat. etruscus) Vezi definitia »