SOHARÍCI, soharici, s. m. (Înv.) Sortiment de pesmet negru și tare, pentru soldați. – Cf. rus. suhari. Vezi definitia »

BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc. Vezi definitia »

rătăcí (rătăcésc, rătăcít), vb. – 1. A pierde; a răzleți. – 2. A greși drumul, a se abate din cale. – 3. A înstrăina, a aliena. – 4. A hoinări, a vagabonda. Origine îndoielnică, dar probabil expresivă, cum o arată suf. -ci. Trebuie să țină de familia expresivă a lui răcan, cf. rătăcanie. Der. din lat. errātĭcus (Pușcariu 1450; REW 2905; Tiktin; Candrea) sau *errātĭcāre (Pușcariu, Dimin., 141) este neconvingătoare. – Der. rătăceală, s. f. (pierdere a drumului); rătăcitor, adj. (hoinar, pribeag). Vezi definitia »

BERHECI, rîu afl. dr. al Bîrladului; 88 km. Izv. din Pod. Bîrladului și străbate Colinele Tutovei. Afl. pr.: Zeletin. Vezi definitia »

PUSTNICÍ, pustnicesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnicí vb. IV] – Din pustnic. Vezi definitia »