MREÁJĂ, mreje, s. f. 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte ușoară, cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire, cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți. ♦ Coteț de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva; cursă, laț; p. ext. situație în care se află o persoană ademenită. ♦ Ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 3. P. anal. (Adesea la pl.) Pânză de păianjen. [Var.: mréjă s. f.] – Din sl. mrĕža. Vezi definitia »

făcăluitúră s.f. (reg., înv.) zeamă groasă făcută din legume sau fructe făcăluite (v.); chiseliță, brei. Vezi definitia »

zoánă (-ne), s. f. – Ciuruială, tărîțe mari. Sb., slov., ceh. zona (Tiktin; Candrea). Vezi definitia »

babaroasă, babaroase s. f. zar Vezi definitia »

LEPTOSPÍRĂ s. f. protozoar spiril, agent patogen al unor boli febrile. (< fr. leptospire) Vezi definitia »