ETERNÍT s.n. Azbociment. [< fr. éternite, cf. germ. Eternit]. Vezi definitia »

clăbușít, -ă, adj. (reg.) încărcat, împodobit. Vezi definitia »

EMBOLÍT s. n. minereu bogat în argint. (< germ. Embolit) Vezi definitia »

BRĂNUÍT, -Ă, brănuiți, -te, adj. Care a fost supus operației de brănuire; îmbibat cu seu. – V. brănui. Vezi definitia »

BYTOWNIT (‹ localit. Bytow) subst. Feldspat plagioclaz, întîlnit în rocile bazice, în unele meteorite și în rocile metamorfice de contact. Are culoare alb-verzuie și aspect lamelar sau granular. Vezi definitia »