MÂRĂ s. f. (Rar) Ceartă continuă, sâcâială. – Din mâr. Vezi definitia »

plămăditúră s.f. (înv.) 1. amestec de făină, apă și drojdie; plămadă, plămădeț, plămădeală. 2. substanță din care e format oul de albină; larvă dezvoltată de oul albinei. Vezi definitia »

coábă s.f. (reg.) fructul măceșului sau al trandafirului; căcădare, măceașă. Vezi definitia »

PÉGULĂ s.f. Materie vâscoasă obținută prin fierberea rășinii de brad, care se folosea în vechea pictură la prepararea vernisului. [< it. pegola]. Vezi definitia »

NEMÍLĂ s. f. (Rar) Lipsă de milă¹; cruzime; p. ext. caracter al celui nemilos; duritate, asprime. – Ne- + milă¹. Vezi definitia »