IERTÁRE, iertări, s. f. Acțiunea de a ierta și rezultatul ei; iertăciune. ♦ Scuză. ◊ Expr. Să avem iertare! = a) să ne scuzați! b) cred că nu ai dreptate! – V. ierta. Vezi definitia »

OÁRE adv. interog. (De obicei întărește valoarea interogativă sau dubitativă a unei propoziții) Oare nu cumva a venit pe la d-ta pe-acasă? – Lat. volet. Cf. alb. vallë. Vezi definitia »

TRANSSUBSTANȚIÉRE s. f. (În credința creștină) Prefacerea miraculoasă a pâinii și a vinului din cuminecătură în trupul și sângele lui Isus Cristos. [Pr.: -ți-e-] – După fr. transsubstantiation. Vezi definitia »

ÎNTĂLĂLUÍRE s. f. v. întălălui. [DAR] Vezi definitia »

DECRISPÁRE, decrispări, s. f. (Rar) Deconectare (psihică). – După fr. décrispation. Vezi definitia »