EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus. Vezi definitia »

ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo]. Vezi definitia »

VOCATÍV, vocative, s. n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva. – Din fr. vocatif, lat. vocativus. Vezi definitia »

RECURSÍV, -Ă adj. 1. (lingv.) care poate fi repetat în mod nelimitat. 2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism. ♦ funcție ~ă = funcție de mai multe variabile cu domeniul de definiție cuprins în mulțimea numerelor naturale. 3. (inform.; despre un program) care se pune în mișcare în mod repetitiv și automatic. (< fr. récursif, engl. recursive) Vezi definitia »

OMISÍV, -Ă adj. Care constituie o omisiune; datorat unei omisiuni. [Cf. it. omissivo]. Vezi definitia »