ÎNCORNORÁT, -Ă, încornorați, -te, adj. 1. Care are coarne, cu coarne. ♦ Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit. ♦ Fig. (Fam.; despre soți) Înșelat. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. – În + corn + suf. -at. Vezi definitia »

mușamát, mușamáte, s.n. (reg.) cuvînt de alintare pentru un copil mic; frumos. Vezi definitia »

ARESTÁT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta. Vezi definitia »

SARMÁT, -Ă, sarmați, -te, adj., s.m. și s.f. (Locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în antichitate între Marea Neagră și Marea Baltică ♦ s.f. Limbă iraniană vorbită de sarmați. (din it. sarmato, lat. sarmata) Vezi definitia »

URANÁT s.m. Sare a acidului uranic. [< fr. uranate]. Vezi definitia »