Definita cuvantului plancă
pláncă, plánci, s.f. (reg.) 1. drum în pantă podit cu prăjini sau cu trunchiuri de copaci și mărginit pe laturi, pe care se transportă, prin alunecare, buștenii grei; jilep. 2. podea de trunchi de copac pe care se depozitează buștenii (în pădure sau în curtea fabricii de cherestea). 3. chinga căpriorilor casei.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu plancă
isícă s.f. (reg.) plantă cu miros plăcut. Vezi definitia »
AXIÓMĂ, axiome, s. f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. 2. Enunț prim, nedemonstrat, din care se deduc, pe baza unor reguli, alte enunțuri. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiome. Vezi definitia »
SUMÁBILĂ, sumabile, adj. (Mat.; despre o funcție) Integrabilă; (despre o serie) convergentă. – Din fr. sommable (după sumă). Vezi definitia »
ACETANILÍDĂ s. f. Compus cristalin alb (C8H9O), derivat din anilină și acid acetic, întrebuințat în special drept calmant sau antipiretic. (cf. engl. acetanilid(e) < nomenclatura științifică internațională) [MW] Vezi definitia »
gíbră s.f. (reg.) tescovină, rachiu de piersici. Vezi definitia »