Definita cuvantului plămăditură
plămăditúră s.f. (înv.) 1. amestec de făină, apă și drojdie; plămadă, plămădeț, plămădeală. 2. substanță din care e format oul de albină; larvă dezvoltată de oul albinei.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu plămăditură
VIOLONÍSTICĂ s.f. (Rar) Arta de a cânta la vioară. [Pron. vi-o-. / cf. it. violonistico]. Vezi definitia »
VEDRÍȚĂ, vedrițe, s. f. Diminutiv al lui vadră; vedrișoară. – Vadră + suf. -iță. Vezi definitia »
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică. Vezi definitia »
BÚFĂ s.f. Cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. [< it. buffa]. Vezi definitia »
ENDOGENÉZĂ s. f. Producere a celulelor în interiorul altor celule. – Din fr. endogenèse. Vezi definitia »