Definita cuvantului justificativ
JUSTIFICATÍV, -Ă adj. Care servește pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu justificativ
HORTATÍV, -Ă adj. (Gram.) Care exprimă un îndemn. [< lat. hortativus]. Vezi definitia »
INJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în care un element al celei de-a doua mulțimi are în plus un antecedent. (< fr. injectif) Vezi definitia »
DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus. Vezi definitia »
RECESÍV, -Ă adj. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; care există în stare latentă; retras. ◊ Caracter recesiv = caracter ereditar sau genă care nu se manifestă decât în absența genei contrare, dominante. [< fr. récessif]. Vezi definitia »
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează1, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif. Vezi definitia »