TEOLATRÍE s. f. adorație a unui zeu, a lui Dumnezeu. (< germ. Theolatrie) Vezi definitia »

REOMETRÍE s. f. tehnică de măsurare a mărimilor care caracterizează un material cu proprietăți reologice. (< fr. rhéométrie) Vezi definitia »

INSTRÚCȚIE s. f. 1. ansamblu de cunoștințe predate sau căpătate prin studiu organizat; învățătură, învățământ. 2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (jur.) fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor. ♦ judecător de ~ = (în unele țări) magistrat care cercetează cauzele penale. (< fr. instruction, lat. instructio) Vezi definitia »

AMIOTAXÍE s. f. convulsiuni de origine reflexă. (< fr. amyotaxie) Vezi definitia »

COMEDÍE s.f. 1. Operă dramatică cu subiect (și deznodământ) vesel, care ridiculizează defecte, moravuri sau situații caraghioase. 2. (Fig.) Prefăcătorie, falsitate, ipocrizie. [Gen. -iei. / < fr. comédie, cf. lat. comoedia < gr. komos – procesiune veselă, cu care se terminau dionisiacele, odă – cântec]. Vezi definitia »