EMBÚ s. n. ton întunecat, culoare mohorâtă a unui tablou. (< fr. embu) Vezi definitia »

BARBU, Nicolae I. (n. 1908, sat Cîrstănești, jud. Vîlcea), filolog român. Prof. univ. la București. Lucrări de lingvistică („Sintaxa limbii române după metoda istorico-stilistică”, „Tema latină”), studii consacrate literaturilor antice („Dualismul tragediei lui Sofocle”, „Valori umane în literatura greacă”). Vezi definitia »

ZÉBU s. m. mamifer rumegător domesticit în Asia și Madagascar, asemănător cu boul, cu o cocoașă de grăsime pe greabăn. (< fr. zébu) Vezi definitia »

BENGBU, oraș în E Chinei (Anhui), port pe Huai; 612,6 mii loc. (1986, cu suburbiile). Nod de comunicații. Reparații navale. Constr. de mașini agricole. Ind. metalurgică, chimică, a hîrtiei și alim. Vezi definitia »

zébu (animal) s. m. Vezi definitia »