BAUXÍTĂ s.f. Rocă formată în procesul de alterare a rocilor sedimentare magmatice, bogate în silicați de aluminiu, care se găsește în natură sub formă de mase compacte. [Pron. ba-u-, pl. -te, var. bauxit s.n. / < fr. bauxite, cf. Baux – comună în Franța]. Vezi definitia »

broboádă (broboáde), s. f. – Basma mare, șal. – Var. brobod(ă), proboadă, pobroadă. Forma autentică este cea a var. proboadă. Din bg. podbraždam perf. podbradja „a-și pune pe cap o basma care se înnoadă sub bărbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusă de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutilă. Der. desbrobodi, vb. (a-și scoate basmaua); îmbrobodi, vb. (a-și acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a înșela, a ademeni, a duce cu vorba); îmbrobodeală, s. f. (acțiunea de a (se) îmbrobodi; ademenire). Vezi definitia »

criválă (-le), s. f. – 1. Ramură în formă de furcă avînd trei sau mai multe brațe; se înfige de obicei în pămînt și servește drept suport pentru bulgării de sare care se pun spre a-i lige oile. – 2. Furcă mică pentru a prinde șerpii fără a-i omorî. – 3. Curea de transmisie la ferăstrăul mecanic. – 4. Cîrlig de hamal. – 5. Șurub de tîmplărie. – 6. Traversă, suport. – Var. crival, crivea. Sl. krivŭ „răsucit”, prin urmare dublet al lui crivac. Vezi definitia »

hấță¹, hấțe, s.f. (reg.) săniuță; cioaclă. Vezi definitia »

schitálă, schitále, s.f. (înv.) bară sau baston rotund, acoperit cu piele sau pergament, care conținea o scrisoare sau un ordin. Vezi definitia »