AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit cu afini. – Din afin¹ + suf. -iș. Vezi definitia »

fíldeș s. n. Substanță din care sunt alcătuiți colții de elefant. – Mr., megl., fildiș. – Tc. fil diși „dinte de elefant” (Șeineanu, II, 171; Lokotsch 607), cf. fil, cuman. fil tisi, sp. marfil, și de asemenea, ngr. φίλδισι, alb. filjdič, bg. ildiši, sb. fildiš. – [3367] Vezi definitia »

sechiráș (-și), s. m. – (Înv.) Vizitiu. Mag. szekeres (Tiktin). Vezi definitia »

schemni-ceaúș s.m. (înv.) ceauș, reprezentant al Porții otomane, care însoțea în Țările Române pe noul domn numit de Poartă. Vezi definitia »

postrigáș, postrigáși, s.m. (înv.) persoană (mai ales călugăr) care ține de un postrig (de tagma călugărească). Vezi definitia »