neașezământ s.n. (înv.) neînțelegere, ceartă, discordie, conflict. Vezi definitia »

EXSUDÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care provoacă transpirația. (< fr. exsudant) Vezi definitia »

SPECULÁNT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). ◊ (Adjectival) Negustor speculant. – Din germ. Spekulant. Vezi definitia »

NEPERMANÉNT, -Ă, nepermanenți, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcționează o perioadă de timp determinată. – Ne- + permanent (după fr. non-permanent). Vezi definitia »

ACCIDÉNT I. s. n. 1. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare. 2. ridicătură, adâncitură a unui teren. 3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui. 4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza). II. s. m. alterație. (< fr. accident, lat. accidens) Vezi definitia »