BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu. Vezi definitia »

scófiu, scófii, s.n. (înv.) 1. fir de aur cu care se brodau unele obiecte de îmbrăcăminte (de gală). 2. obiect de îmbrăcăminte brodat cu scofiu. Vezi definitia »

ORGÓLIU s.n. Mândrie, vanitate, trufie. [Pron. -liu, pl. -ii. / < it. orgoglio, cf. fr. orgueil]. Vezi definitia »

ABAGÍU, abagii s.m. (reg., înv.) 1. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei; abager 2. Persoană care lucrează haine de aba Vezi definitia »

COLÓCVIU, colocvii, s. n. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium. Vezi definitia »