PARÁDIE s. f. v. paradă. Vezi definitia »

INSATISFÁCȚIE s. f. nemulțumire, neplăcere. (< fr. insatisfaction, lat. insatisfactio) Vezi definitia »

CONCLÚZIE, concluzii, s. f. 1. Încheiere a unui șir de judecăți; gândire dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăți date și al cărei adevăr depinde de adevărul judecăților date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. ◊ Expr. A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute. 3. (Mat.) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 4. (Jur.; la pl.) Expunerile părților și ale procurorului într-un proces. ◊ Expr. A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [Var.: concluziúne s. f.] – Din fr. conclusion, lat. conclusio, -onis. Vezi definitia »

METALOTIPÍE s. f. metalografie (2). (< fr. métallotypie) Vezi definitia »

HEMOGLOBINEMÍE s. f. (Med.) Prezență a hemoglobinei în sânge datorită distrugerii globulelor roșii; cantitate de hemoglobină prezentă în sânge datorită distrugerii globulelor roșii. – Din fr. hémoglobinémie. Vezi definitia »