BREVILOCVÉNȚĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevus – scurt, eloquentia – elocvență]. Vezi definitia »

RADIOSÚRSĂ s. f. obiect ceresc ca sursă de radiounde. (< fr. radiosource) Vezi definitia »

COMPETÉNȚĂ s.f. 1. Pricepere, cădere de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă. 2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apă, vânt, ghețar) de a deplasa elementele unei roci. [Var. competință s.f. / cf. fr. compétence, it. competenza, lat. competentia]. Vezi definitia »

ANEURÓZĂ s.f. Aneurie. [< fr. aneurose]. Vezi definitia »

CABÁNĂ s.f. Clădire (construită din lemn), pentru cazarea excursioniștilor. ♦ Casă făcută din materiale ușoare și situată în afara localităților. [< fr. cabane]. Vezi definitia »