MATRÍȚĂ, matrițe, s. f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele într-o tipografie. – Din germ. Matrize. Vezi definitia »

INDUCTÁNȚĂ, inductanțe, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alăturate, egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intensitatea curentului electric care produce acest flux; inductivitate. – Din fr. inductance. Vezi definitia »

RODÁNȚĂ s.f. (Mar.) Inel metalic pe care se înfășoară capătul unei parâme, care apoi se matisează. [< it. rodancia]. Vezi definitia »

MĂLÍGĂ s. f. v. mămăligă. Vezi definitia »

APOGIATÚRĂ s. f. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente. (< it. appoggiatura) Vezi definitia »