a-și pune curul la treabă expr. (vulg.) a-și intensifica activitatea. Vezi definitia »

PETROGENÉZĂ s. f. Ramură a geologiei care studiază proveniența rocilor. – Din fr. pétrogenèse. Vezi definitia »

cășíță, cășíțe, s.f. (reg.) 1. alveolă de fagure, căsuică, căsuță. 2. solniță din coajă de mesteacăn; sărăriță. 3. despărțitură într-un sertar, chichiță, casetă, pui, sipet; despărțitură in șerpar. 4. firidă. 5. colacul fântânii; ghizdurile fântânii. 6. construcție de bârne umplută cu pietre. 7. chiotoare la cămașă. 8. zăbală. Vezi definitia »

NEMÍLĂ s. f. (Rar) Lipsă de milă¹; cruzime; p. ext. caracter al celui nemilos; duritate, asprime. – Ne- + milă¹. Vezi definitia »

SINAGRÁMĂ s. f. problemă enigmistică constând în prezentarea unui cuvânt din care trebuie să se extragă o literă, ce urmează să fie adăugată la începutul sau sfârștiul unui sinonim al cuvântului nou format, obținându-se un cuvânt nou. (< sin/onim/ + /ana/gramă) Vezi definitia »