ghiulúș s.n. (înv.) adunare, reuniune. Vezi definitia »

MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, s. n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș. ♦ Vânat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (Înv.; în loc. adv.) Cu mărunțisul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + suf. -iș. Vezi definitia »

miáș, miáși, s.m. (înv.) comandant de 1000 de soldați. Vezi definitia »

iaváș adv. – Încet, binișor, fără grabă. Tc. yavaș (Löwe 21; Lokotsch 946; Graur, GS, VI, 332), cf. ngr. γιαβάς, alb. javaš. Se folosește frecvent cu reduplicare, cf. agale. Vezi definitia »

MÂNÁȘ, mânași, s. m. (Reg.) Vizitiu. – Mâna + suf. aș. Vezi definitia »