SELEMÉT s. n. (Înv.; în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. [Var.: silimét s. n.] – Din tc. selâmet. Vezi definitia »

AVAET (HAVAÉT) (‹ tc.) s. n. 1. (În Imp. Otoman) Impozit extraordinar. 2. (În sec. 18-19, în Țara Românească) Taxă percepută de cei numiți în slujbe. Vezi definitia »

OSÉT, -Ă, oséți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Osetiei (în partea centrală a Caucazului) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Osetiei sau oseților (1), privitor la Osetia sau la oseți, originar din Osetia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de oseți (1). (cf. rus. osetin < Osetiĭa = Osetia < gruz. Oseti < osi = oset) [și MW] Vezi definitia »

schirlét (-turi), s. n. – Numele unei stofe de culoare stacojie; culoare roșie. It. scarlato, prin intermediul tc. iskerlet (Candrea). Este dubletul lui șocîrlat, s. n. (înv., Mold., țesătură stacojie), prin intermediul mag. sakarlát. Vezi definitia »

FIRÉT, fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir metalic. 2. (Rar) Fir de metal folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et. Vezi definitia »