MUTAZILÍT, mutazilíți, s. m. Aparținător al unei școli teologice islamice (Mutazilia) care a contribuit, în principal, la dezvoltarea sistemului dogmatic al Islamului sunnit prin adoptarea sistemului de gândire grecesc și folosirea procedeelor logice de demonstrație. Sub domnia califilor abbasizi și ca rezultat al luptelor politico-dogmatice din prima jumătate a secolului al VIII-lea, mutaziliții au constituit școala teologică conducătoare. Principiile de bază ale dogmaticii lor erau învățătura unității absolute a lui Dumnezeu (care excludea orice antropomorfism) și a dreptății lui Dumnezeu, care condiționa libertatea de voință a oamenilor. Învățătura mutaziliților a creării Coranului a devenit, vremelnic, dogmă de stat. Chiar dacă dogmatica mutaziliților a fost mai târziu abandonată, ea continuă să existe sub diverse forme modificate până în prezent. (din n. pr. Al-Mutazim) [Brockhaus] Vezi definitia »

SOMATOCÍT s. n. celulă somatică. (< fr. somatocyte) Vezi definitia »

PĂRĂDUÍT, -Ă, părăduiți, -te, adj. (Reg. și fam.) 1. (Despre construcții, mobile etc.) Dărăpănat, degradat, stricat, distrus. 2. (Despre bani, averi etc.) Risipit, irosit. – V. părădui. Vezi definitia »

PIOCÍT s.n. Celulă de puroi. [< fr. pyocyte, cf. gr. pyon – puroi, kytos – celulă]. Vezi definitia »

AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + instruit. Vezi definitia »