Definita cuvantului larariu
LARÁRIU s.n. (Ant.) Încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților. [Pron. -riu. / < lat. lararium, cf. fr. laraire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu larariu
ARPÉGIU, arpegii, s. n. (Muz.) Înlănțuirea treptelor principale dintr-o gamă; acord executat prin această înlănțuire. – It. arpeggio. Vezi definitia »
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”. Vezi definitia »
COLOFÓNIU s. n. substanță rășinoasă prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (<germ. Kolophonium, ngr. kolofonion) Vezi definitia »
MIGRATÓRIU, -IE adj. Migrator. [Pron. -riu. / < fr. migratoire]. Vezi definitia »
SOLÁRIU s. n. 1. terasă, acoperiș plat în partea de sus a unei case romane. 2. teren, terasă special amenajată pentru băi de soare. 3. loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice. (< fr., lat. solarium) Vezi definitia »