PARTÍȚIE², partiții, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. 2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din fr. partition. Vezi definitia »

TRIPERÍE s.f. Secție a unui abator unde se face prelucrarea măruntaielor. [Gen. -iei. / < fr. triperie]. Vezi definitia »

HEMIPLEXÍE s.f. Hemiplegie. [< fr. hémiplexie]. Vezi definitia »

cîmpíe (câmpíi), s. f. – Cîmp, șes, ogor. Probabil de la un lat. *campia, care ar reproduce un gr. ϰαμπία, der. de la ϰάμπος (DAR, REW 1563), cf. sicil., calabr. campia. Der. de la campus, printr-un suf. -inea (Tiktin) nu este posibilă (cf. Corominas, I, 621), căci n ar fi lăsat urme în Banat. Candrea-Dens., 339, propun *campiva, care pare foarte artificial. Vezi definitia »

aporíe (aporíi), s. f. – (Înv.) Îndoială, șovăială. Gr. ἀπορία (sec. XVII). Vezi definitia »