Definita cuvantului ortocentru
ORTOCÉNTRU, ortocentre, s. n. Punctul de întâlnire a înălțimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălțimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ortocentru
CONDUCTOMÉTRU, conductometre, s. n. Dispozitiv folosit pentru determinarea conductivității soluțiilor. – Din fr. conductomètre. Vezi definitia »
CADENȚMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea radioactivității, pentru indicarea numărului mediu de impulsuri primite în unitatea de timp. [Cf. germ. Kadenzmeter]. Vezi definitia »
a juca teatru expr. a se preface. Vezi definitia »
SCÉPTRU s. n. baston împodobit, purtat de suverani, ca însemn al puterii lor. ◊ (fig.) demnitate, putere, mărire; domnie. (< fr. sceptre, lat. sceptrum) Vezi definitia »
INTERVALOMÉTRU s. n. dispozitiv mecanic atașat la un aparat fotografic automat, cu ajutorul căruia se reglează intervalul de timp dintre două expuneri succesive. (< engl. intervalometer) Vezi definitia »