scîndúră (-ri), s. f. – Bucată de lemn cu formă dreptunghiulară, obținută prin tăierea longitudinală a buștenilor. – Mr. scîndură, megl. scǫndură. Lat. scandŭla (Pușcariu 1552; REW 7652), cf. calabr. scándula, cat. escandia, sp. escanda (arag. escalla), port. escandea. – Der. scîndurea, s. f. (scîndură mică; bulfeu la jug); scîndurice, s. f. (scîndură mică; piedică la războiul de țesut); scîndurărie, s. f. (scînduri multe; depozit de scînduri). Vezi definitia »

CĂCĂDÚȘĂ, căcădúșe, s. f. Măceașă. (din căcăder) Vezi definitia »

ANTIPIRÍNĂ s.f. Medicament amărui, folosit ca antipiretic și analgezic. [< fr. antipyrine, cf. gr. anti – contra, pyr – foc, febră]. Vezi definitia »

ODÍNĂ, (3) odine, s. f. (Reg.) V. odihnă. Vezi definitia »

CUNICULICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea iepurilor de casă. (< fr. cuniculiculture) Vezi definitia »