MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec. Vezi definitia »

LEGUMÍNĂ s.f. Substanță albuminoasă extrasă din semințele leguminoaselor. [< fr. légumine]. Vezi definitia »

FONTÚRĂ s.f. Bară de oțel care susține și conduce acele la mașinile de tricotat. [< fr. fonture]. Vezi definitia »

Boală de piele manifestată prin pustulă determinată de un agent patogen specific. Apare mai ales pe fa ă, sub forma unor cosuri, puncte negre etc., care adesea supurează. Vezi definitia »

CALAMÍNĂ s.f. 1. Reziduu care rămâne după arderea carburantului în cilindrul motoarelor cu ardere internă. 2. Silicat hidratat natural de zinc, care devine fosforescent prin frecare; hemimorfit. [Pl. -ne. / < fr. calamine, cf. lat.t. calamina]. Vezi definitia »