CONSTRUCTIVÍSM s.n. 1. Orientare estetică, apărută după primul război mondial în artele plastice, literatură și muzică, care tinde să coboare creația artistică la nivelul unui tehnicism pur, golind arta de conținutul ei emoțional. 2. Curent în arhitectură care susține că forma arhitecturală trebuie să fie expresia exclusivă a structurii constructive a clădirii. 3. Concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii. ♦ Concepție a școlii intuiționiste din filozofia matematicii, potrivit căreia activitatea constructivă, rațional-intuitivă este baza exigenței matematice. [Cf. fr. constructivisme, germ. Konstruktivismus, rus. konstruktivizm]. Vezi definitia »

DUALÍSM s.n. 1. (op. monism) Concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc. 2. Dualismul austro-ungar = formă de conducere adoptată de monarhia austro-ungară după revoluția din 1848, constând în alianța păturilor conducătoare ale celor două națiuni privilegiate (austriacă și ungară). [< fr. dualisme]. Vezi definitia »

MOZAÍSM s.n. Cult religios monoteist practicat de evrei, ale cărui principii sunt cuprinse în Vechiul testament; religie mozaică. [Pron. -za-ism. / < fr. mosaïsme, it. mosaismo]. Vezi definitia »

MITRIDATÍSM s. n. (Med.) Imunitate la otrăvuri obținută prin deprinderea de a consuma doze crescânde din otrăvurile respective. – Din fr. mithridatisme, engl. mithridatism. Vezi definitia »

ISTERÍSM s.n. (Med.) Formă de psihonevroză caracterizată prin instabilitate emotivă, imaturitate afectivă și tulburări somatice a căror origine nu e demonstrabilă. [Cf. fr. hystérisme, it. isterismo]. Vezi definitia »