OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1) sau care se referă la osci. – Din fr. osque. Vezi definitia »

perifrasticésc, perifrasticeáscă, adj. (înv.; despre enunțuri, construcții de limbă etc.) perifrastic. Vezi definitia »

CIOBĂNÉSC, -EASCĂ, ciobănești, adj. Care aparține ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ◊ Câine ciobănesc = rasă de câine mare și puternic, folosită de obicei pentru paza turmelor și a stânii. – Cioban +suf. -esc. Vezi definitia »

DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovnicești, adj. Al duhovnicului, privitor la duhovnic; p. gener. preoțesc. – Duhovnic + suf. -esc. Vezi definitia »

ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc. Vezi definitia »