CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ, ciubotărești, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotărésc, -eáscă adj.] – Ciubotar + suf. -esc. Vezi definitia »

MĂGĂRÉSC, -EÁSCĂ, măgărești, adj. 1. Care aparține măgarului, privitor la măgar, de măgar. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte, comportamente etc.) Prostesc, grosolan, obraznic; ingrat. 2. (Pop.; în sintagma) Tuse măgărească = tuse convulsivă. – Măgar + suf. -esc. Vezi definitia »

MENÍSC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque. Vezi definitia »

OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia sau la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc. Vezi definitia »

FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc. Vezi definitia »