mîhní (mâhnésc, mâhnít), vb. – 1. (Înv.) A îndepărta, a despărți: episcopul ce va fi negrijnic de biserică și se va mîhni de rugăciune (Pravila Mică). – 2. A întrista, a supăra, a apăsa. – Bg. mahnuvam „a despărți”, din sl. machati „a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Tiktin), cf. bg. maham „a agita”, sb. mahnuti „a mișca”. Sensul înv. al lui mîhni nu apare în dicționare. – Der. mîhneală, s. f. (înv., întristare, supărare, chin); mîhnicios, adj. (dureros, întristător); mîhniciune, s. f. (înv., chin). Vezi definitia »

stohní, pers. 3 sg. stohnéște, vb. IV (reg.) 1. (despre oi) a respira greu, cu efort (din cauza unei boli). 2. (despre boli) a stagna, a sta pe loc. Vezi definitia »

AMFIBIÉNI s. m. pl. clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă și pe uscat; batracieni. (< fr. amphibiens) Vezi definitia »

ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. Vezi definitia »

BUTURUGENI, com. în jud. Giurgiu; 4.300 loc. (1991). Vezi definitia »