popritúră, popritúri, s.f. (reg.) 1. pădure tăiată în care este interzis accesul oamenilor; apărătură. 2. (în forma: ropritură) porțiune dintr-o pășune în care pășunatul este interzis. Vezi definitia »

răsăritúră, s.f. (înv.) 1. tresărire. 2. apariție, ivire. Vezi definitia »

VOLIÉRĂ s.f. Adăpost din rețea de sârmă în care se țin păsările; colivie mare. [Pron. -li-e-. / < fr. voliĂ?re]. Vezi definitia »

PERISPLANHNÍTĂ s.f. Periviscerită. [Cf. fr. périsplanchnite]. Vezi definitia »

LUCÁRNĂ s.f. Fereastră mică pe acoperișul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. [< fr. lucarne]. Vezi definitia »