FEDELÉȘ, fedeleșuri, s. n. Butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză. [Acc. și: fédeleș. – Pl. și: fedeleșe] – Din magh. fedeles. Vezi definitia »

SMEURÍȘ¹, smeuríșuri, s.n. v. zmeuriș¹. Vezi definitia »

BIRTÁȘ, birtași, s. m. Deținător al unui birt. – Birt + suf. -aș. Vezi definitia »

TÂRȘ, târși, s. m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec. Vezi definitia »

GHIÓȘ s. n. ornament gravat, în linii întretăiate, drepte sau ondulate, în bijuterie. ◊ desen complex din linii drepte, frânte, spirale etc., care formează fondul unor hârtii cu valoare nominală. (< fr. guillochis) Vezi definitia »