ștémpel, ștémpele, s.n. (reg.) 1. inscripție, emblemă, semn, parafă. 2. instrument de ștampilat; ștampilă sigiliu, pecete. 3. timbru, marcă. 4. copac marcat care constituie semnul de hotar dintre două parchete de pădure. 5. (înv.; în forma: stempel) unealtă care servește la gravare sau perforare; poanson. 6. vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă; patriță. 7. (în exploatarea lemnului) fiecare dintre proptelele de lemn pe care se sprijină ulucul (jilipul) în porțiunile de teren accidental. 8. poarta stăvilarului. Vezi definitia »

unfel de mostenire Vezi definitia »

CORCODÉL, corcodei, s. m. (Ornit.; reg.) Cufundar. – Corcod (onomatopee puțin folosită) + suf. -el. Vezi definitia »

BURSUCÉL, bursucei, s. m. Diminutiv al lui bursuc. ♦ Fig. Pui de animal mic și gras. – Bursuc + suf. -el. Vezi definitia »

VEL adj. invar. (Preceda un titlu sau un rang boieresc în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Mare. Vel logofăt. – Din sl. veliĩ. Vezi definitia »