RĂTUTÍ, rătutesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni. – Et. nec. Vezi definitia »

ANTI- Element de compunere însemnând „împotrivă”, „în contră”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. anti-. Vezi definitia »

INSECTI- v. insectă. Vezi definitia »

cóti! (cúti!) interj. (reg.) cuvânt folosit pentru alungarea vițeilor. Vezi definitia »

IUȘTI interj. Cuvânt care imită sunetul produs de plesnitura biciului. (onomat.; cf. bâști, țuști; der. iúșcă s. f., iuștí vb. IV, iușní vb. IV, iúșniță s. f.) Vezi definitia »