BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] – Din fr. biellette. Vezi definitia »

OFICÍNĂ s.f. (Liv.) 1. Laborator (la o farmacie, la o instituție etc.). 2. Loc unde se uneltește ceva, unde se urzesc intrigi, comploturi. [Cf. fr. officine, lat. officina, germ. Offizin]. Vezi definitia »

EPANALÉPSĂ s. f. figură retorică constând în repetarea întreruptă a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte în propoziție sau vers. (< fr. épanalepse, gr. epanalepsis) Vezi definitia »

SLUGÚȚĂ, sluguțe, s. f. (Rar) Sluguliță. – Slugă + suf. -uță. Vezi definitia »

ANTIÁRTĂ s. f. 1. artă lipsită de conținut. 2. curent în avangarda artistică a ultimelor decenii cu caracter contestatar față de arta academistă. (< fr., engl. antiart) Vezi definitia »