MANTELÉT s. n. adăpost ușor, din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite, al fortărețelor. (< fr. mantelet) Vezi definitia »

CHALÉT [ȘA-] s. n. vilă în stil elvețian. (< fr. chalet) Vezi definitia »

ASCÉT, -Ă s. m. f. 1. cel care practică ascetismul; pustnic. 2. (fig.) om care își impune o viață austeră și retrasă. (< fr. ascète) Vezi definitia »

ciubét s.m. sg. (reg.) numele unui joc. Vezi definitia »

SEPTÉT, septete, s. n. Ansamblu format din șapte voci sau din șapte instrumente care execută împreună o piesă muzicală; p. ext. bucată compusă pentru a fi executată de un astfel de ansamblu. – Din germ. Septett. Vezi definitia »