SPÉCTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. ◊ ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă. ♦ ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva. 2. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ♦ ~ solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. fantomă, vedenie, fantasmă. ◊ (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum) Vezi definitia »

PANDAJMÉTRU s. n. instrument folosit în pandajmetrie. (< fr. pendagemètre) Vezi definitia »

HIDROMÉTRU, hidrometre, s. n. 1. Aparat pentru măsurarea densității și a vitezei de curgere a lichidelor. 2. Manometru metalic cu scara gradată în unități de coloană de apă, cu care se măsoară nivelul unui curs de apă. – Din fr. hydromètre. Vezi definitia »

UDOMÉTRU s. n. pluviometru. (< fr. udomètre) Vezi definitia »

SEMÉSTRU s. n. perioadă de șase luni consecutive. ◊ jumătate dintr-un an școlar (universitar). (< fr. semestre, lat. semestris) Vezi definitia »