INFÉRN s. n. 1. Loc unde sălășluiesc sufletele celor păcătoși, după moarte, supuse la chinuri veșnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc. 2. Fig. Loc de dezordine și de confuzie; viață plină de chinuri, mizerabilă; situație chinuitoare, greu de suportat, tortură sufletească. [Pl. și: (rar) infernuri, inferne] – Din lat. infernus. Vezi definitia »

STERN s.n. (Anat.) Os al pieptului, de care se prind coastele și claviculele. [< fr. sternum, cf. lat. sternum]. Vezi definitia »

cuncórn, cuncórni, s.m. (înv.) animal fabulos cu un corn în frunte; inorog. Vezi definitia »

CONCÉRN s. n. formă de monopol constând din unirea mai multor întreprinderi din diferite ramuri economice sub conducerea unui grup de mari capitaliști, în care întreprinderile își păstrează formal o anumită independență. (<engl. concern, germ. Konzern) Vezi definitia »

EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care se află așezat în afară; din afară, exterior², străin. ◊ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplică linia politică a unui stat în problemele privitoare la relațiile internaționale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria. 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Fr. externe (lat. lit. externus). Vezi definitia »