tocăníță, tocăníțe, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare. 2. bibilică. 3. cârtiță. Vezi definitia »

OPĂCITÚRĂ, opăcituri, s. f. (Reg.) Apă lină la capătul unui vârtej. – Din opăci + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

plătíță, plătíțe, s.f. 1. (reg.) bucată mică de ceva. 2. (înv.) porțiune îngustă de teren. Vezi definitia »

a da pe goarnă / pe gură expr. (intl.) 1. a mărturisi / a-și recunoaște vina. 2. a denunța, a informa. Vezi definitia »

COMPETÉNȚĂ s.f. 1. Pricepere, cădere de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă. 2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apă, vânt, ghețar) de a deplasa elementele unei roci. [Var. competință s.f. / cf. fr. compétence, it. competenza, lat. competentia]. Vezi definitia »