OCEÁN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦ Fig. Întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. océan. Vezi definitia »

VATMÁN, vatmani, s. m. Persoană care conduce un tramvai. [Acc. și: vátman] – Din fr. wattman. Vezi definitia »

grobián (grobiéni), s. m. – Grosolan, bădăran. Germ. grobian, în parte prin intermediul pol. grobian, rus. grubianŭ (Cihac, II, 130; Sanzewitsch 204; DAR). – Der. grobienie, s. f. (grosolănie). Vezi definitia »

GUARDAMÁN s. n. (mar.) apărătoare de mână dintr-o brățară din piele, la cusutul velelor, având între degetul mare și podul palmei un mic disc metalic cu care se împinge acul. (< it. guardamano) Vezi definitia »

TRÚSTMAN s.m. Asociat sau acționar al unui trust (1). [< engl. trustman]. Vezi definitia »